Numele lui Rainer Pag nu era necunoscut în Oradea. În calitate de organizator al bisericii, a jucat un rol cheie în dezvoltarea unui parteneriat soră-parohie între Vreden în Germania și Parohia Sf. Ladislau din Oradea în urmă cu aproximativ zece ani. De atunci, a trimis donații de mai multe ori, a organizat colecții pentru Oradea, iar odată a făcut chiar și un pelerinaj pe jos din Germania până la Oradea. Acest pelerinaj s-a întâmplat în 2019, înainte de izbucnirea pandemiei de Covid.

Voluntariat în loc de drumeții

El a spus că a planificat inițial un pelerinaj cu tematică religioasă pentru acest an, dar când a izbucnit conflictul din Ucraina, a decis să vină în schimb la Oradea, pentru a-i sprijini pe refugiații care treceau granița și organizațiile care i-au ajutat. Deși valul de refugiați s-a calmat în două luni, Rainer nu s-a abătut de la planul inițial și a rămas la Oradea toată vara, întărind echipa Caritas familiarizându-se cu multe alte aspecte ale asistenței sociale, de la îngrijirea la domiciliu la cantinele sociale și căminele de bătrâni. La sfârșitul anului școlar, el a dus donațiile comune ale Asociației Caritas Catolica și a Băncii Pentru Alimente Oradea la Școala Lucreția Suciu, care este compusă în principal din copii romi, dar a distribuit și truse de igienă la adăpostul de noapte pentru oamenii străzii, a vizitat pacienții de îngrijire la domiciliu, a livrat mese vârstnicilor și chiar a participat la o tabără pentru tinerii ucraineni ca ajutor la sfârșitul lunii iulie.

De la tâmplar la paracliser și pelerin

Rainer Pag s-a născut în provincia Westfalia, aproape de granița cu Olanda. Tatăl său a fost refugiat de război polonez, care a emigrat în Germania după al doilea Război Mondial.  Mama sa era casnică germană, uneori angajându-se ca muncitor în fabrică, în timp ce tatăl său lucra pe șantiere. Încă din copilărie, micuțului Rainer i s-a dat o educație religioasă. "Era obligatoriu să mergem la biserică. A fost, de asemenea, un program important de familie" – și-a amintit el.

Mai târziu a absolvit o școală profesională și a lucrat ca tâmplar timp de aproximativ zece ani, apoi, ascultându-și impulsurile interioare, și-a schimbat cariera și a devenit paracliser și apoi lider de grup în parohia locală, unde lucrează continuu timp de 25 de ani. Reflectând asupra meseriei sale, el a subliniat: "nu este doar un loc de muncă, este o vocație. De multe ori trebuie să faci voluntariat, să organizezi, să construiești relații între oameni." S-a implicat în voluntariat în timp ce lucra ca lider de grup, iar mai târziu, prin pelerinaje eparhiale, a început să iubească drumețiile și să facă pelerinaje mai lungi pe jos.

Experiențe noi

El și-a petrecut această vară servindu-i pe cei aflați în nevoie ca voluntar al Asocaiției Caritas Catolica. Cea mai mare parte a lucrat la depozitul central, unde sosesc transporturile de ajutor din străinătate. După cum a spus, a fost o experiență cu totul nouă pentru el. Deși a fost implicat în compilarea mai multor transporturi de ajutor în Germania, acum a reușit să afle despre cealaltă parte a lucrării, la organizația care primește donațiile, unde donațiile trebuie descărcate, sortate, depozitate și transmise mai departe. "Acum am înțeles cu adevărat câtă muncă are de făcut organizația primitoare și, de asemenea, că o însemnată parte din transporturi sunt de o calitate inutilizabilă. Având în vedere situația de aici, mi se pare și mai mult o risipă să văd o mulțime de lucruri aruncate în țările occidentale în loc să le transmită într-o altă țară unde pot ajuta" – a relatat voluntarul german.

Unde un ONG face treaba statului

Reflectând asupra condițiilor din România, el a spus că a fost marcat profund de starea oamenilor săraci, în special a vârstnicilor cu pensii mici, cărora le-a livrat prânzul sau le-a vizitat în cadrul serviciului de îngrijire la domiciliu. "Cei mai mulți dintre ei au muncit o viața întreagă și totuși acum pensiile lor sunt atât de mici încât abia își pot permite lucrurile esențiale și trăiesc în apartamente în stare proastă, cu iluminare slabă, cu tencuială prăbușită" – și-a amintit el cu tristețe.

"După cum văd eu, decalajul social este foarte larg între bogați și săraci"– a spus el, apoi a adăugat: “Și în Germania sunt oameni care devin dezavantajați la bătrânețe, dar acolo statul are mai multă grijă de ei, în timp ce aici, în România, Caritas Catolica face ceea ce ar fi de fapt treaba statului”.

Contează modul în care oamenii își abordează propria situație

În ceea ce privește serviciul de îngrijire la domiciliu, acesta a amintit de două cazuri specifice care l-au afectat. Unul dintre cazuri a fost un om al cărui picior a fost amputat, a fost complet descurajat, nu i-a păsat de el însuși și a trăit în gunoaie și mizerie. În trecut el a lucrat o perioadă în străinătate și i-a mers foarte bine, dar acum el a suferit o soartă rea, pe care o trăiește ca o suferință constantă.  Celălalt caz a fost un om binecuvântat cu o venă artistică care suferea de scleroză de când era în liceu și a scris peste 400 de poezii – deși, cele mai multe dintre ele sunt doar pentru sertarul de birou. Trăiește în circumstanțe foarte modeste, dar este mulțumit de viața lui, în ciuda faptului că are probleme de sănătate cumulate. El a spus că simte că a făcut ceea ce a trebuit să facă în viață și încearcă să se bucure de timpul care urmează. Gândirea sa pozitivă s-a reflectat și în împrejurimile sale: apartamentul său era sărac, dar curat și îngrijit. Are un vibe complet diferit față de apartamentul celuilalt bărbat. "Contează foarte mult modul în care indivizii își abordează propria situație de viață" – a subliniat Rainer.

Vizitând adăpostul de noapte de pe strada Gutenberg, unii dintre beneficiari știau un cuvânt sau două în limba germană și se adresau cu bucurie voluntarului Caritas. Chiar dacă vocabularul lor sărac consta doar dintr-un "guten Tag" sau un "wie geht's?", ei au repetat cu pasiune aceste cuvinte și le-a umplut de o mândrie extremă că oaspetele străin le-a înțeles și le-a răspuns. "A fost limbajul nostru comun, limbajul iubirii, care ne-a ajutat să ne înțelegem, chiar dacă am reușit să schimbăm doar un singur cuvânt" – a spus Rainer despre experiența sa.

Negative și pozitive

Ca un străin care ne vede cu un ochi proaspeți, l-am rugat să zică 3 lucruri pozitive și 3 negative despre experiența sa de aici. Pe partea negativă, el a subliniat traficul, care, în opinia sa, este teribil în România, indiferent dacă te deplasezi cu mașina, cu bicicleta sau pe jos. "Toată lumea vrea doar să ajungă acolo unde merge cât mai curând posibil, dar nu le pasă că sunt și alți în jurul lor " – a spus Rainer, care în prima zi a șederii sale în Oradea, a fost pulverizat din cap până în picioare cu apă de o mașină care trecea cu viteză printr-o baltă de pe marginea drumului.

De asemenea, el a menționat gunoiul din spațiile publice ca pe un fenomen nedorit. După cum a subliniat el, chiar și în Ungaria sunt multe gunoaie pe străzi, dar în România situația este și mai rea. În timpul pelerinajului său, el a observat că a întâlnit tot mai multe gunoaie în timp ce se deplasa spre est, în Europa. De asemenea, el a constatat că vehiculele de transport în comun sunt murdare și pline de gunoaie, și nu sunt bine întreținute.

Lejeritate și ospitalitate

Pe partea pozitivă, însă, el a subliniat lucruri mult mai importante. El a spus că înainte de a pleca în pelerinaj, mulți oameni l-au avertizat să fie atent cu oamenii din Europa de Est pentru că au o mentalitate diferită, ar putea fi jefuit, ar putea avea necazuri. Dar el a experimentat exact opusul.  "Oamenii au fost extrem de ospitalieri oriunde m-am dus" – a spus el. Pe lângă bunătatea localnicilor, el a subliniat și frumusețea peisajelor naturale, deoarece a avut ocazia să meargă în excursii în regiunea Crișana și în munții Carpați. După cum a spus el, peisajele sunt pitorești, deși în unele locuri imaginea de ansamblu este, de asemenea stricată de gunoaie.

El a subliniat, de asemenea, ca un pozitiv faptul că oamenii de aici nu trăiesc sub reguli la fel de rigide ca cele din Germania. Deși acest lucru poate fi un negativ în ochii multora, el înșă afirmă ferm: a fost o experiență plăcută faptul că munca s-a desfășurat cu lejeritate, au fost incluse pauze neplanificate sau, uneori chiar întârzieri, care a fost complet neobișnuită pentru el. După cum a subliniat, și așa toate sarcinile au fost efectuate, dar într-o atmosferă mai relaxată și plăcută.

Când a fost întrebat ce îl motivează să continue voluntariatul și filantropia în lume, răspunsul a fost rapid și evident: credința lui, frumoasa lui iubită și iubirea semenilor. "Credința, speranța și iubire – acestea sunt tipice vieții unui om credincios și eu le experimentez în activitățile mele zilnice, pentru că mi-am modelat întreaga viață în jurul credinței, la început nu în mod conștient, dar mai târziu prin decizii conștiente", a spus el, adăugând că nu știe ce va aduce viitorul, dar este sigur că de multe ori își dorește să se întoarcă la Oradea și să continue munca caritabilă.